Cetăţeanul „independent” Mircea Diaconu face de râs România la Bruxelles. 13 asistenţi parlamentari pentru activitate zero în Parlamentul European

Actorul va fi verificat de procurorii francezi că și-a angajat, cu bani europeni, 13 asistenți europarlamentari în România, față de 6, cât este media deputaților din Parlamentul European. În „hora” procurorilor vor intra și alți eurodeputați.  

Un scandal de amploare mocneşte la Bruxelles, printre cei vizaţi fiind şi „independentul” Mircea Diaconu (atât de „independent” încât anul trecut, în campania pentru europarlamentare, de strângerea semnăturilor pentru candidatura lui s-a ocupat inclusiv primarul PSD al Sectorului 5, Marian Vanghelie). Mărul discordiei îl constituie asistenţii locali ai eurodeputaţilor, mult prea numeroşi în opinia europarlamentarilor din vestul continentului. Aceştia arată cu degetul către eurosceptici, dar şi spre aleşii din Polonia, Linuania, Bulgaria şi, cu voia dumneavoastră, ultima pe listă – România.

Unde dai şi unde crapă. Scânteia a fost aprinsă de Parchetul din Paris, care a deschis pe 24 martie o anchetă preliminară referitoare la asistenţii parlamentari ai Frontului Naţional (formaţiunea de extremă dreaptă condusă de Marine le Pen), „urmare a denunţării de către Martin Schulz, preşedintele PE, a unor fapte susceptibile de abuz de încredere”, după cum le-a precizat Parchetul jurnaliştilor de la Euractiv Franţa.

Justiţia franceză a fost catalogată drept competentă în această speţă, din cauza faptului că sediul Parlamentului European este la Strasbourg. Dacă ancheta preliminară va confirma suspiciunile lui Schulz, se va deschide o adevărată cutie a Pandorei.

Asta pentru că Frontul Naţional nu este singura formaţiune care profită la maximum de lejeritatea cu care pot fi cheltuite sumele forfetare primite de europarlamentari.

Asistenţii acreditaţi şi asistenţii locali

Fiecare dintre aceştia dispune de o sumă totală de 21.349 de euro pentru a-şi remunera asistenţii. Aceştia din urmă sunt grupaţi în două categorii. Prima este cea a asistenţilor „acreditaţi”, care-şi desfăşoară activitatea direct la sediile din Bruxelles şi Strasbourg şi a căror recrutare face obiectul unui control al Parlamentului European. Ei trebuie plătiţi în funcţie de o grilă care ţine cont de competenţele lor.

Cu alte cuvinte, nu ai cum să le plăteşti 300 de euro pe lună, pentru că nu acceptă Parlamentul European, pe de o parte, şi nu pot trăi cu o asemenea sumă în Vestul Europei, pe de altă parte.

Ei bine, nu acelaşi lucru se poate spune despre asistenţii „locali”, care se duc la serviciu în ţările de origine ale eurodeputaţilor la care sunt arondaţi. Recrutarea lor este în afara oricărui control, fapt care-i pune pe gânduri pe reprezentanţii Departamentului Financiar al Parlamentului European. În medie, eurodeputaţii au câte doi asistenţi acreditaţi şi câte şase la nivel local, remarcă Europeanul.org.

Ajutor în campaniile electorale, pe bani europeni

„Localii” sunt de mare nădejde în circumscripţiile naţionale, în timpul campaniilor electorale. Ultima campanie, cea pentru alegerile europarlamentare de la 25 mai 2014, a scos la iveală unele practici nu tocmai ortodoxe.

Unii eurodeputaţi ce candidau la un nou mandat au avut nevoie de mână de lucru pentru a fi realeşi. În total, la nivel european, peste 80 de eurodeputaţi şi-au angajat fiecare peste 10 asistenţi locali în 2013. Unul dintre ei a bătut orice record, angajând 43!

Un eurodeputat acuză

Această situaţie este prezentă, cu precădere, în statele membre din estul UE, fapt care-i irită pe unii europarlamentari din vestul continentului, cum ar fi francezul Gilles Pargneaux, raportor pe acest subiect.

„Vreau să pun capăt practicilor dubioase ale unor deputaţi identificaţi de Direcţia Generală a Finanţelor”, a precizat eurodeputatul. Dezbaterea în cadrul comisiei de specialitate a avut loc după sesizarea OLAF referitoare la asistenţii Frontului Naţional, iar deputatul a fost susţinut de colegii săi din principalele grupuri politice în această iniţiativă de întărire a controalelor.

Mircea Diaconu, printre oile negre ale estului UE

În total, în 2013 la Parlamentul European erau 1.785 de asistenţi parlamentari acreditaţi şi nu mai puţin de 4.860 de asistenţi locali, o cifră „umflată” de perioada electorală.

Numărul lor s-a redus drastic după alegerile europarlamentare din mai 2015 – acum mai sunt doar 1.716 „acreditaţi” şi 2.246 „locali”.

Şi acum ne mutăm după fosta Cortină de Fier. Eurodeputaţii polonezi numără nu mai puţin de 432 de aleşi locali. Cea mai mare parte dintre aleşii Grupului Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni provenind din Polonia se „laudă” cu un număr impresionant de asistenţi – aproape toţi au 15, iar unul dintre ei chiar 18.

Aceste practici sunt la ordinea zilei şi în România, şi în Bulgaria, remarcă jurnaliştii francezi, care dau exemplul eurodeputatului Mircea Diaconu, cu 13 asistenţi locali.

Mircea Diaconu, activitate ZERO la Bruxelles

„Independentul” Mircea Diaconu, cel susţinut fervent de Mircea Badea şi, mai ales, de Mihai Gâdea la televiziunile lui Dan Voiculescu – Felix Motanul a avut, practic, activitate ZERO în Parlamentul European, de când a obţinut această sinecură.

Nu a fost raportor sau raportor din umbră pentru niciun proiect. Mircea Diaconu şi-a pus semnătura (alături de alţi şase eurodeputaţi ai ALDE!) pe o singură propunere de rezoluţie, privind locurile de muncă pentru tineri.

Pe de altă parte, a avut numeroase luări de cuvânt în plenul de la Strasbourg – capitol la care au excelat şi foştii eurodeputaţi Corneliu Vadim Tudor şi Gigi Becali (pardon, acum a redevenit Gheorghe Becali, vechiul Gigi fiind aruncat în desuetudine, în urma experienţei din puşcărie).

Ce au făcut Siegfried Mureşan şi Victor Negrescu, eurodeputaţi aflaţi tot la primul mandat

Unii susţinători ai actorului Mircea Diaconu (postură în care are tot respectul meu) ar putea să-i găsească circumstanţe atenuante, prin prisma faptului că este abia la primul mandat în Parlamentul European.

Pentru a demonta această teorie, voi lua cazurile a doi europarlamentari aflaţi tot la primul mandat, unul de la PPE şi celălalt de la S&D. Primul pe listă, Siegfried Mureşan (PMP), care este şi purtător de cuvânt al PPE. Bilanţul, prezent pe site-ul oficial ala Parlamentului European, este următorul: două rapoarte în calitate de raportor şi trei în calitate de raportor alternativ (sau „raportor din umbră). Plus şase propuneri de rezoluţie.

Al doilea este Victor Negrescu (PSD – Pes Activists), eurodeputat S&D. Trei rapoarte în calitate de raportor, două în calitate de raportor alternativ, câte un aviz în calitate de raportor şi raportor alternativ. Unde mai pui că are şi 36 (!) de propuneri de rezoluţie şi a fost desemnat europarlamentarul anului la secţiunea Agenda Digitală.

Precizăm că i-am solicitat punctul de vedere şi cetățeanului Mircea Diaconu, însă acesta nu a furnizat niciun răspuns până la ora publicării materialului.

(Articol publicat in Europeanul.org)