Analiză UE. Desemnarea noilor titulari ai principalelor funcţii de conducere de la nivelul Uniunii Europene, jocul cu cea mai mare miză din această vară în blocul comunitar, se amână pentru sfârşitul lunii.
Singurele certitudini ale ultimului summit UE de la Bruxelles sunt că Angela Merkel nu mai este chiar “all in” pe mâna candidatului Manfred Weber, iar Emmanuel Macron a trecut de încă o tură fără să fie somat să-şi arate cărţile, deşi multă lume spune că merge la cacialma.
Practic, preşedintele francez este singurul şef de stat sau de guvern din UE care a afirmat după summit că sistemul ‘Spitzenkandidaten’ a fost eliminat.
Liderii ţărilor membre se vor întâlni din nou, într-un summit extraordinar, pe 30 iunie, întrucât calendarul este foarte strâns, iar pe 2 iulie are loc sesiunea constitutivă a noului Parlament European.
După o cină care s-a prelungit după miezul nopţii de joi spre vineri, preşedintele francez Emmanuel Macron a declarat că sistemul ‘Spitzenkandidaten’ sau al capilor de listă a fost eliminat, ceea ce înseamnă relansarea procesului de desemnare a şefilor principalelor instituţii ale UE pentru următorii cinci ani.
Totuşi, pentru cancelarul german Angela Merkel, lucrurile nu sunt atât de clare. Merkel a spus că preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, a anunţat că, după consultări extinse, nu s-a conturat nicio majoritate pentru niciunul dintre cei trei candidaţi cap de listă pentru preşedinţia Comisiei Europene – eurodeputatul german Manfred Weber din partea Partidului Popular European (PPE), actualul prim-vicepreşedinte al executivului comunitar, olandezul Frans Timmermans, din partea socialiştilor europeni, şi daneza Margrethe Vestager din partea liberalilor europeni. Totuşi, şefa guvernului german a lăsat deschisă posibilitatea ca această situaţie să se schimbe, notează politico.eu, într-o analiză asupra ultimelor evoluţii de la nivelul Uniunii Europene, publicată în 21 iunie.
Desemnarea unei noi garnituri de lideri ai UE este întotdeauna o sarcină grea, care presupune negocieri intense. În urmă cu cinci ani, procesul s-a întins pe durata întregii veri, iar o decizie finală a fost luată abia la finalul lunii august. Spre deosebire de 2014, când s-a ajuns la un acord între candidaţii cap de listă ai Partidului Popular European şi Partidului Socialiştilor Europeni, Jean-Claude Juncker şi Martin Schulz, iar calea de urmat era clară, acum liderii celor 28 de state membre se află practic în faţa unei table goale.
“O situaţie cu multe provocări”
În conferinţa de presă de la finalul primei zile a summitului european, cancelarul Angela Merkel a remarcat că principalele două partide de centru-dreapta şi de centru-stânga paneuropene nu mai deţin un număr suficient de mandate în Parlamentul European pentru a putea încheia singure un acord şi că ele trebuei acum să formeze o coaliţie pro-UE care îi va include pe liberali şi, probabil, pe Verzi. „Desigur, dorim o soluţie comună cu Parlamentul Eurpean”, a subliniat Merkel. Ea a evitat un răspuns direct la întrebarea dacă ea sau PPE rămân consecvente în susţinerea lui Manfred Weber pentru preşedinţia Comisiei, după ce în urmă cu câteva zile Merkel declarase că acesta este candidatul său preferat. „Parlamentul cu siguranţă îşi va prezenta poziţia şi apoi vom vedea ce înseamnă acest lucru. Aşadar, eu pot da un răspuns final la întrebarea dumneavoastră la finalul procesului. Aceasta este o situaţie care ne aduce multe provocări – acest lucru este foarte clar”, a afirmat Angela Merkel.
Una dintre provocări pentru şefa executivului german este aceea că Weber este un membru important al Uniunii Creştin-Sociale (CSU), aliatul bavarez al partidului ei, Uniunea Creştin-Democrată (CDU). Cancelarul va trebui să poarte discuţii sensibile cu liderii CDU şi CSU pentru a decide calea de urmat.
În ceea ce-l priveşte, preşedintele Consiliului European, polonezul Donald Tusk, nu a răspuns în mod direct întrebării dacă candidatura lui Manfred Weber la şefia Comisiei Europene a fost respinsă absolut de liderii statelor membre în timpul consultărilor:
„Avem nevoie de mai mult timp pentru a analiza întregul tablou. Iată de ce vom reveni asupra acestei chestiuni la finalul lunii iunie şi astăzi este prea devreme pentru a avansa nume”.
Negocierile continuă… în Japonia
Liderii europeni au anunţat că se reunesc în seara zilei de 30 iunie, la scurt timp după ce unii dintre ei vor fi revenit de la summitul G20 găzduit de oraşul japonez Osaka. Este de aşteptat ca discuţiile informale să continue între Donald Tusk, Jean-Claude Juncker, Angela Merkel şi Emmanuel Macron, care se vor afla în Japonia, alături de premierii olandez Mark Rutte, spaniol Pedro Sanchez, britanic Theresa May şi italian Giuseppe Conte.
În pofida absenţei unui acord la cina de lucru europeană din 20 iunie, Emmanuel Macron nu a împărtăşit opinia că este vorba despre un eşec. „Nu am sentimentul că am trecut printr-un eşec'”, a spus el. Dar ca o dovadă a progresului minor înregistrat şi a căutării asidue a unui preşedinte pentru viitoarea Comisie Europeană, Donald Tusk a fost întrebat în conferinţa de presă dacă şi-ar pune şi propriul nume pe această listă. Răspunsul său a fost unul negativ.
Declaraţiile unora dintre lideri reflectă culturile lor politice naţionale. Dacă Emmanuel Macron, a cărui ţară are puţină experienţă în politica coaliţiei, a fost mai categoric în a spune că s-a renunţat la sistemul Sptzenkandidat, premierul olandez Mark Rutte, ce are mai multă experienţă în încheierea de acorduri cu partide rivale, este mult mai circumspect. „Aceste lucruri iau ceva timp – este exact ca formarea unui guvern. În Olanda, ultima dată a durat şapte luni, aşa că nu cred că este o mare catastrofă”, a mărturisit el.
Rutte este unul dintre negociatorii din Consiliu din partea liberalilor europeni, deşi poziţia oficială a guvernului olandez este de a-l susţine pe fostul ministru de externe olandez Frans Timmermans, reprezentant al socialiştilor europeni. Rutte a recunoscut că Timmermans încă are şanse la conducerea executivului UE, dar a adăugat că „situaţia este cu adevărat extrem de impredictibilă”.
La rândul său, premierul irlandez Leo Varadkar a recunoscut că „mai repede alegi un Papă”, când a devenit clar că discuţiile dintre liderii europeni urmau să se prelungească mult în noapte. ”Fiind cel mai mare partid din Parlamentul European, preşedinţia Comisiei Europene ar trebui să ne revină”, a spus Varadkar, al cărui partid, Fine Gael, face parte din PPE.
“Dificil de înlocuit”
Pentru a detensiona situaţia, preşedintele în exerciţiu al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a ţinut să sintetizeze, în conferinţa de presă de joi noaptea, atmosfera de la summit: „Am observat amuzat că este foarte dificil să fiu înlocuit”, potrivit Reuters.
Speranţele de a se ajunge joi la un acord asupra numelui viitorului preşedinte al Comisiei Europene fuseseră aproape spulberate în aceeaşi zi de Donald Tusk, după o întrevedere cu Emmanuel Macron şi Angela Merkel, comentează France Presse, preluată de Europe1. ”Ieri eram optimist prudent. Astăzi sunt mai mult prudent decât optimist”, a anunţat Tusk pe contul lui de Twitter după întâlnirea cu cei doi lideri de la Paris şi Berlin.
Summitul UE a început prost pentru Angela Merkel, cu puţin timp înainte liderii grupurilor S&D şi Renew Europe din Parlamentul European anunţând că nu sprijină candidatura lui Manfred Weber în cazul unui vot în legislativul european. Viitorul preşedinte al Comisiei Europene, ce îi va succeda lui Jean-Claude Juncker, va trebui să obţină sprijinul liderilor a 21 dintre cele 28 de ţări membre şi să fie votat de o majoritate de cel puţin 376 de membri ai Parlamentului European.
Mai mulţi diplomaţi europeni au indicat că a fost propusă o repartizare a patru funcţii de la vârful UE. Astfel, PPE, care a obţinut cele mai multe mandate în noul Parlament European, revendică preşedinţia Comisiei Europene şi această solicitare nu este contestată, dar va fi nevoie de un alt candidat decât Manfred Weber, conform unor surse europene.
Liberalii doresc preşedinţia Consiliului European, iar socialiştii ar urma să obţină funcţia de Înalt Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politica de securitate şi să împartă cu Verzii cei cinci ani de mandat al preşedintelui Parlamentului European.
Rămân de găsit numele pentru a ocupa aceste posturi. Premierul luxemburghez, liberalul Xavier Bettel, a declarat că nu candidează, iar cel belgian, Charles Michel, al cărui nume a fost evocat pentru preşedinţia Consiliului European, nu a făcut declaraţii.
Cetățeanul TV
