Analiză Republica Moldova. Statul vecin a ieşit pentru moment din criză după ce guvernul Partidului Democrat condus de Pavel Filip şi-a prezentat demisia şi a cedat puterea noului executiv format de socialişti şi de coaliţia proeuropeană condusă de Maia Sandu şi Andrei Năstase.
Curtea Constituţională a făcut paşi înapoi şi şi-a anulat deciziile prin care invalida formarea noului guvern, iar oligarul Vlad Plahotniuc, despre mulţi spun că a ajuns să ţină captivă Republica Moldova, a părăsit ţara „pentru a-şi vedea familia”.
Totuşi, în spatele „soluţiei imorale” care îi aduce împreună pe socialiştii lui Igor Dodon şi pe proeuropenii de la Chişinău, se află o coaliţie improbabilă formată din Rusia, SUA şi UE, şi mulţi se întreabă ce se va întâmpla după ce Moscova îşi va satisface interesele de moment, în capul listei fiind prinderea lui Plahotniuc.
Pe de altă parte, UE trebuie şi ea să se mişte repede pentru a ajuta noul guvern să „dezoligarihizeze” statul, mai ales în condiţiile în care următoarele luni acţiunile blocului comunitar ar putea fi blocate de procesul de tranziţie instituţională de după alegeri.
Între timp, preşedinţia României a Consiliului UE se apropie de sfârşit, ceea ce pare a fi o scuză tocmai bună pentru lipsa sa de iniţiativă diplomatică în legătură cu Moldova.
Criza politică din Republica Moldova s-a declanşat în urmă cu aproape două săptămâni, după ce, în urma unei lungi perioade de blocaj provocate de rezultatele alegerilor din februarie, Partidul Socialiştilor (PSRM), al preşedintelui Igor Dodon, a ajuns la un acord surprinzător privind formarea unui guvern cu alianţa proeuropeană ACUM, condusă de Maia Sandu şi Andrei Năstase. Noua alianţă, care controlează 61 dintre cele 101 mandate din parlament, s-a format cu obiectivul comun de a înlătura de la putere Partidul Democrat al oligarhului Vladimir Plahotniuc.
Fostul guvern a refuzat să cedeze puterea, iar Partidul Democratic a apelat la protestatari plătiţi pentru a bloca accesul la clădirile guvernamentale, amplificând tensiunile de la Chişinău.
Ziua decisivă urma să fie duminica trecută, când noua coaliţie plănuia un miting de proporţii în centrul Chişinăului, iar riscul provocărilor şi al violenţelor între susţinătorii celor două tabere era ridicat. Din fericire, acest scenariu a fost evitat după ce SUA, Uniunea Europeană şi Rusia şi-au pus toată greutatea în sprijinul noului guvern, forţându-l pe Plahotniuc să cedeze, scrie EUObserver într-o analiză dedicată Republicii Moldova.
În cursul weekendului trecut, în timp ce membri ai Partidului Democrat şi aliaţii lor erau evacuaţi cu avioane private, moldovenii sărbătoreau tranziţia paşnică de putere. Totuşi, dincolo de euforia care a urmat demisiei guvernului Pavel Filip, noul executiv condus de Maia Sandu se confruntă cu multe provocări.
Ce urmează în Moldova?
Fostul guvern al Partidului Democrat lasă în urmă o moştenire otrăvită: instituţii ale statului golite de conţinut, o justiţie coruptă sau controlată, finanţe instabile, scheme tenebroase de însuşire a resurselor statului, mass-media în mare parte servile şi un sistem de interceptare ilegal practicat pe scară largă, notează EUObserver.
Abordarea tuturor acestor probleme va reprezenta probabil o mare provocare pentru noul guvern. Iar problemele nu se se limitează la cele cu care se confruntă ţara.
Cele două părţi din noua coaliţie la guvernare au viziuni diferite în multe teme, în special în ceea ce priveşte orientarea politicii externe a ţării.
Partidul Socialiştilor al lui Dodon a susţinut de multe ori iniţiative ale lui Plahotniuc şi cel mai probabil angajamentul său pentru reformarea ţării este unul de faţadă.
Pe lângă asta, acordul dintre marii actori internaţionali care a făcut posibilă o tranziţie non-violentă a puterii s-ar putea dovedi unul cu viaţă scurtă. Este de aşteptat ca în perioada următoare Rusia să facă tot posibilul pentru ca socialiştii să devină forţa politică dominantă din Moldova. Potrivit unui alt articol dedicat situaţiei din Moldova din euractiv.com, experţii estimează şansele coaliţiei formate din PSRM şi blocul ACUM de a rezista la putere la mai puţin de 12 luni, dar asta depinde de capacitatea celor două tabere de a identifica zone în care să poată lucra împreună.
Deşi faza cea mai acută a crizei a fost depăşită, Moldova ar trebui să rămână în atenţia Uniunii Europene, cred analiştii EUObserver.
UE, cel mai influent partener internaţional al Republicii Moldova, are oportunitatea de a acţiona. Pentru că deşi Republica Moldova este un stat mic şi sărac, el se află la frontierele UE şi are un Acord de asociere cu UE. În plus, UE are pârghii importante în Moldova, din cauza dependenţei ţării de exporturile din UE şi de ajutorul financiar al instituţiilor financiare internaţionale din blocul comunitar.
UE poate juca astfel un rol decisiv în susţinerea reformelor din Republica Moldova după ultimele evoluţii. Asta ar fi important nu doar pentru Moldova, ci ar servi şi interesele unui alt vecin al UE şi al Moldova, Ucraina.
Instituţiile UE şi unele state membre au arătat deja sprijin noului guvern, dar UE trebuie să-şi asume mai multe acţiuni pentru a deschide drumul către schimbare în Moldova. Ţara se bazează mult pe donatorii internaţionali, iar cum guvernul democrat nu a reuşit să îndeplinească unele condiţionalităţi ale UE şi FMI, R. Moldova a ratat unele plăţi importante de la partenerii internaţionali.
Ce poate face UE?
Situaţia financiară a ţării ar putea fi chiar mai dificilă, dacă relatările despre retrageri masive de bani din sistemul financiar pe durata săptămânii trecute se vor dovedi a fi adevărate. Este foarte probabil ca, pentru a contribui la stabilitatea financiară a ţării şi a sprijini angajamentele de reformă ale noului guvern, UE şi instituţiile internaţionale să trebuiască să mobilizeze un mecanism de asistenţă macrofinanciară.
Pe parcursul anului trecut, democraţii au anulat o parte din reformele sistemului bancar implementate anterior din cauza presiunii externe. Ei au numit o persoană din orbita lor politică în fruntea băncii centrale şi au privatizat a treia cea mai mare bancă din Moldova într-o tranzacţie tulbure de dinainte de alegeri. În acest context, UE ar trebui să acorde atenţie specială acestui sector şi să ia în calcul chiar să trimită consilieri pentru a ajuta Moldova să repornească reformele în sistemul bancar, consideră analiştii EUObserver.
În ultimii ani, Republica Moldova a arătat că în pofida dezvoltării relaţiilor cu UE, instituţiile de stat ale unei ţări pot fi capturate de interese oligarhice. După cum declara recent fostul preşedinte român Traian Băsescu la o reuniune a Partidului Popular European înainte de demisia guvernului Filip, „Moldova este un stat capturat de un singur om”. În acest context, investiţiile în instituţii de stat independente, în special în sistemul de justiţie, şi sprijinul pentru un sistem politic curat şi competitiv s-ar putea dovedi esenţiale pentru dezvoltarea Moldovei.
Dat fiind că Curtea Constituţională şi-a pierdut credibilitatea în menţinerea rolului său independent, UE ar putea începe prin trimiterea unei misiuni EUJUST pentru a susţine Moldova în reformarea instituţiei.
Crearea unor tribunale anticorupţie conduse de judecători selecţionaţi cu participarea actorilor internaţionali ar putea fi de asemenea luată în considerare.
De asemenea, după cum dovedeşte o recentă înregistrare cu Dodon dată publicităţii de Plahotniuc, Rusia a asigurat fonduri ilegale pentru partidele din Moldova.
Iar aici este un alt domeniu în care UE ar trebui să ia măsuri care să ajute autorităţile de la Chişinău să se asigure că viitoarele alegeri sunt organizate cu respectarea celor mai înalte standarde electorale.
Printre acestea ar putea fi susţinerea consolidării transparenţei finanţării partidelor politice, investigarea finanţării ilegale a partidelor şi extinderea oportunităţilor diasporei de a participa la viaţa politică a ţării.
Deşi faza cea mai tensionată a crizei a trecut, reconstrucţia ţării este încă în fazele sale timpurii şi Moldova va avea nevoie de sprijinul partenerilor săi internaţionali. În acest an, UE şi şi statele vecine sărbătoresc zece ani de la lansarea iniţiativei Parteneriatului Estic şi, după cum UE a învăţat în ultimul deceniu, pasivitatea şi lipsa de angajament în vecinătate costă de multe ori mai mult decât o politică proactivă şi orientată spre viitor, scrie EUObserver.
Totuşi, intervalul în care se poate acţiona este îngust şi trebuie valorificat înainte ca Bruxellesul să intre în procesul de tranziţie către formarea noii Comisiei Europene, scrie şi euractiv.com.
După Consiliul Afaceri Externe de luni, unde UE şi-a reiterat disponibilitatea de a coopera cu un guvern angajat în procesul de reformă, pe baza Acordului de asociere UE-Moldova, comisarul european pentru extindere, Johannes Hahn, a efectuat miercuri o vizită la Chişinău pentru a discuta cu noul guvern despre reluarea asistenţei macrofinanciare a UE.
Cum a reacţionat România?
Vineri, când guvernul Filip şi-a anunţat demisia cedând de facto puterea coaliţiei PSRM-ACUM, administraţia prezidenţială din România a precizat că aceste evoluţii au avut loc în contextul vizitei la Chişinău a consilierului prezidenţial pentru politică externă, Bogdan Aurescu, şi a unui secretar de stat din MAE. Cei doi, alături de ambasadorul României în Republica Moldova, Daniel Ioniţă, au avut întâlniri cu ambasadorul SUA la Chişinău, Dereck Hogan, dar şi cu principalii actori politici implicaţi în criza din Republica Moldova: liderii Blocului ACUM, Maia Sandu şi Andrei Nastase, liderii Partidului Democrat, Vladimir Plahotniuc şi Pavel Filip, liderul PSRM, Zinaida Greceanîi, şi preşedintele Republicii Moldova, Igor Dodon, potrivit unui comunicat al preşedinţiei.
O formulare care lasă să se înţeleagă, pe de departe, că această „misiune” a contribuit la soluţionarea paşnică a crizei din Republica Moldova.
Totuşi, înainte ca guvernul Filip să demisioneze şi să cedeze puterea noii coaliţii, nici preşedinţia şi nici guvernul României nu au recunoscut noul guvern condus de Maia Sandu, ci au adoptat un ton mai degrabă prudent. Practic, cu excepţia referirii la „consolidarea parcursului proeuropean”, comunicatul din 9 iunie al guvernului României, care deţine şi preşedinţia semestrială a Consiliului UE, putea fi emis fără mari probeleme şi pentru o criză în Sudanul de Sud. Da, Sudanul de Sud este o ţară şi mulţi au auzit de ea mai mult decât despre Republica Moldova, datorită eforturilor umanitare ale lui George Clooney.
După ce guvernul Filip şi-a prezentat vineri demisia, premierul român Viorica Dăncilă a reacţionat abia duminică, când a felicitat-o pe Maia Sandu pentru preluarea mandatului de premier, a subliniat necesitatea menţinerii „la cote foarte înalte” a angajamentului european şi a invitat-o pe omoloaga sa să efectueze prima vizită în străinătate la Bucureşti. Bineînţeles, se vor găsi voci care să spună că guvernul român a aşteptat ca Curtea Constituţională să anunţe, sâmbătă, că anulează mai multe decizii luate în perioada 7-9 iunie, printre care şi cele prin care dizolva parlamentului Moldovei şi prin care nu recunoştea guvernul Maia Sandu.
Totuşi, rămâne impresia că România nu are un proiect pentru Republica Moldova sau nu are unul care să răspundă crizei actuale de la Chişinău. În acelaşi timp, reacţia slabă a României le dă apă la moară celor care susţin teoria că oligarhul Plahotniuc, pe care Maia Sandu a jurat să-l judece în faţa ţării, se bucură de protecţie la Bucureşti.
Politologul Alina Mungiu Pippidi scrie într-un editorial pentru romaniacurata.ro că „aranjorii români care au pierdut cheia băiatului ăstuia”, au acum responsabilitatea de a-l scoate din Chişinău, chiar dacă nu ar trebui să meargă până la a-i oferi azil politic. „Un elicopter se impune pentru Vlad Plahotniuc, iar cine i-a dat paşaport românesc sigur ştie de unde să-l ia şi unde să-l trimită”, mai scrie Alina Mungiu Pippidi.
Cum văd moldovenii „soluţia imorală”?
Potrivit unui sondaj realizat de compania iData în Republica Moldova şi publicat pe 14 iunie, aproximativ 47% dintre moldoveni considerau guvernul Maiei Sandu legitim înainte de demisia guvernului Pavel Filip. Alţi 18% considerau legitim guvernul condus de Pavel Filip, iar 35% dintre cetăţenii Republicii Moldova afirmau că niciunul dintre cele două guverne nu este legitim.
Potrivit sondajului, 64% din respondenţi aveau o atitudine pozitivă faţă de coaliţia temporară formata din PSRM şi Blocul ACUM, iar 68% condamnau hotărârea Curţii Constituţionale de dizolvare a Parlamentului de la Chişinău. O proporţie de 35% dintre moldoveni considerau că cea mai bună soluţie de depăşire a crizei este ca guvernul Filip să se retragă, ceea ce în cele din urmă s-a şi întâmplat, iar 22% optau pentru alegeri anticipate.
Între timp, noua coaliţie a început să lucreze împreună în parlament, stabilind marţi că alegerile locale din Moldova vor avea loc pe 20 octombrie, după ce mandatele actualilor primari au expirat la 14 iunie 2019. Tot marţi, parlamentul de la Chişinău a decis înfiinţarea unei comisii de anchetă pentru elucidarea circumstanţelor tentativei de puci constituţional şi a abrogat legea cu privire la dobândirea cetăţeniei Republicii Moldova prin investiţii, votată de precedenta majoritate parlamentară.
Pe de alte parte însă, susţin unii analişti politici de la Chişinău, deputaţii blocului ACUM au greşit atunci când au refuzat să voteze pentru constituirea unei comisii care să investigheze finanţarea externă a PSRM.
„Azi nu mi-a plăcut că nu s-a votat investigarea finanţării externe a PSRM. Eu înţeleg că ei nu pot vota aşa ceva la moment, dar măcar 1-2 deputaţi au putut demonstra ambiţie (că voturi au de ajuns)? Dar s-a creat impresia ca ACUM s-a culcat, o desfăcut chişioarele şi… s-a lăsat moale. Mai fâţâi-te oleacă, să fie clar că nu chiar tot din ce se întâmplă îţi place. (…) Înţeleg, lor le pare că ei adorm vigilenţa lui Dodon. Sunt naivi, dacă cred aşa – au uitat cu cine au intrat în horă”, a scris analista Olga Nicolenco pe Facebook, potrivit timpul.md.
Dar cum poate surprinde că societatea civilă nu vede cu ochii buni această „soluţie imorală” pentru dezoligarhizarea ţării, când nici măcar miniştrii noului guvern Sandu nu-i acordă mari perspective de viitor. Ministrul de externe Nicu Popescu a declarat, în cadrul unei întâlniri cu reprezentanţii diasporei din SUA de la Washington, că nu crede că guvernul din care face parte va fi unul de lungă durată, scrie timpul.md miercuri.
„M-aş mira ca acest guvern să fie excepţional, să dureze patru ani”, a răspuns Nicu Popescu, întrebat dacă vor avea loc alegeri anticipate.
„În ultimii zece ani Republica Moldova a avut şase guverne, dacă nu greşesc. În următorii 10 ani, Moldova va avea tot mai mult sau mai puţin de şase guverne. Nu am foarte multe motive să cred că noi vom fi acea oaza de stabilitate politică, pe care n-o vedem practic în Europa de azi”, a spus ministrul. „Ştiţi, toate guvernele eşuează. Şi noi vom eşua. Întrebarea e câte vom realiza înainte ca aranjamentele şi constelaţia politică să se schimbe”, a mai afirmat Nicu Popescu.
Cetățeanul TV
