Pe 3 aprilie 2020, în perioada în care România se afla în stare de urgență din cauza epidemiei de coronavirus, Guvernul Orban a aprobat o ordonanță de urgență (39/2020) care denaturează grav concurența în România.
În unicul articol al OUG, guvernul Orban a creat un monopol anti-european, dând STS (Serviciul de Telecomunicații Speciale), dreptul exclusiv de a furniza servicii de semnătură electronică (certificare calificată) destinate personalului autorizat din cadrul instituțiilor și autorităților publice, împiedicând totodată accesul pe această piață a firmelor private, pe o piață de sute de mii de utilizatori.
Două ordonanțe „de mare urgență”, în favoarea STS, neîndeplinite nici până azi
Au fost de fapt două ordonanțe de urgență „în rafală”. Prima a instituit, practic ca obligație, că „actele emise în format electronic de autorităţile şi instituţiile publice vor fi semnate cu semnătura electronică calificată” (OUG 38). Cea de-a doua, OUG 39, a stabilit că furnizorul de servicii de semnătură electronică calificată va fi numai și numai STS-ul. Faptul că manevra a fost făcută în perioada de urgență nu era doar o necesitate „urgentă”, ci și o șmecherie din categoria „drobul de sare”. În expunerea de motive din ordonanță, Guvernul a susținut că „neadoptarea de măsuri imediate de către Guvern, prin ordonanță de urgență, privind crearea condițiilor tehnice care să permită lucrul de la distanță, în condiții de izolare sau carantinare, ar avea consecințe negative directe asupra exercitării prerogativelor de putere în domeniul legislativ și executiv”. De ce să bage forțat STS în această piață instituind un monopol în loc să achiziționeze de la operatorii privați nu este argumentat.
Iar drobul de sare se lăfăie tot în motivarea OUG 39 – neadoptarea unei asemenea OUG „ar avea consecințe negative directe asupra exercitării prerogativelor de putere în domeniul legislativ și executiv, nu doar în contextul actual, ci și ulterior, pe perioada unor evenimente de forță majoră sau situații de urgență și care pot împiedica desfășurarea activităților raportat la starea de normalitate”.
Lăsând orice ironie la o parte, cele două ordonanțe presupuneau că, în stare de urgență, STS era gata ca, în cel mai scurt timp, să furnizeze semnătură electronică pentru toate autoritățile și instituțiile publice. Au trecut mai bine de trei ani de la ordonanțele care au impus monopolul STS, dar nici acum nu au fost acoperite toate instituțiile publice.
O lege „dedicată” tot STS, pentru o piață de 500.000 de funcționari
Adevărata intenție a STS este însă, cum spuneam, monopolul pe această piață, a semnăturilor electronice calificate pentru autoritățile publice. Ca dovadă că tot în 2020, a fost aprobată și Legea 105/2020 care obligă ca toate persoanele care depun declarații de avere (cel puțin 500000 de persoane) să o facă în format electronic: „Până la data de 31 decembrie 2021, persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) pct. 1-38 pot completa şi depune declaraţiile de avere şi de interese şi în format electronic, certificate cu semnătură electronică calificată, iar acestea se trimit Agenţiei Naţionale de Integritate prin mijloace electronice de transmitere la distanţă”.
Desigur, tot STS urma să pună la dispoziție semnătura, chiar dacă nu este menționat explicit și asta până la 31 decembrie 2021: „Până la data de 31 decembrie 2021, toate autorităţile publice, instituţiile publice sau unităţile din care fac parte persoanele (…) au obligaţia de a asigura deponenţilor certificate calificate pentru semnătură electronică”.
Dedicația pentru Serviciul de Telecomunicații Sprciale este evidentă. Până la 31 decembrie 2021 semnăturăile electronice calificate puteau fi lesne asigurate de operatorii de pe piață. Dar dat fiind că este dedicată STS iar acesta nu a avut capacitatea de a asigura semnăturile în regim de monopol, aplicare legii a fost amânată de două ori succesiv – până la 31 decembrie 2022 (prin ) și apoi până la 31 decembrie 2023 (prin ). Curat digitalizare, domnule premier Ciucă!
Vedeți mai jos succesiunea amânărilor.
Favorizarea STS încalcă flagrant legislația europeană
Furnizarea de servicii de certificare calificate a fost și este exercitată în România și în celelalte state membre de către societăți comerciale, în schimbul unei remunerații, constituind astfel o activitate esențialmente economică inclusă în domeniul de aplicare al Directivei și al TFUE (tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene).
Specialiștii din domeniu susțin că acordarea în favoarea STS a unui drept exclusiv de a furniza servicii de certificare calificate pentru autoritățile administrației publice prin OUG nr.39/2020 ar fi contrară legislației europene. „Facem referire la articolului 15 alineatul (2) litera (d) și articolului 16 alineatul (1) din Directiva 2006/123/CE, întrucât efectul restrictiv al măsurilor dispuse prin OUG nr. 39/2020 nu respectă cerințele de necesitate și de proporționalitate. În subsidiar, restricția impusă prin OUG nr. 39/2020 constituie, de asemenea, o încălcare a art. 49 și 56 TFUE, nesocotind astfel și art. 106 alin. 1 TFUE. Întrucât prin simpla exercitare a dreptului exclusiv conferit STS, această entitate publică ajunge să își exploateze poziția dominantă în mod abuziv (este încălcat dreptul de stabilire și dreptul la libera prestare a serviciilor), măsurile naționale încalcă și art. 102 TFUE”, susțin aceștia într-o plângere adresată Comisiei Europene.
Cetățeanul TV
