Pentru Sfințirea Catedralei Mânturii Neamului, o construcție neterminată, sute de autocare au parcat, în ultimele 24 de ore, împrejurul Palatului Parlamentului, pentru ca hoardele de credincioși să vină să se minuneze.
Și pentru că hoardele nu au venit de capul lor, grupurile de 40-50 de oameni erau conduse de câte un prelat desemnat ierarhic de cei care stau între muritori și Dumnezeu. Și nu mă refer la sfinții care te mănâncă până la El, ci la cei care propovăduiesc smerenia, în straie de aur.
Spun asta pentru că, pentru fiecare leu dat de vreun român cu creier subdezvoltat, dar cu frica de Dumnezeu, autoritățile, atât locale cât și centrale au dat trei lei, desi, Mult Prea Fericitul Daniel spunea ca măgăoaia închinată egourilor preotești se va face doar din donații ale enoriașilor.
Eu unul aș fi preferat ca banii mei de taxe să se ducă în construirea unui spital, nu într-o clădire a Mânăririi Neamului prost. Dar cum pupatul de moaște este un sport național practicat în patru labe de românii sextagenari care tind spre Centenar, pretențiile de dram de rațiune pălesc atunci când îi vezi cum își mulg trăirile la “concerte” de genul asta.
Smerenia s-a dus dracului când a apărut disperarea
În timp ce jandarmii își priponesc caii în Parcul Izvor și stau de gardă ca nu cumva să se iște vreun scandal între credincioșii care au venit să vadă mega-construcția plătită din bani publici, românii „plini de evlavie” se înghesuie să intre în curtea Catedralei câlcând în picioare orice pic de respect pentru semenii săi.
Nu mai contează că sunt toți bătrâni și ar trebui să aibă cei 7 ani de acasă, dar cum aceștia au fost educați acum 60-70 de ani, senilitatea a făcut să fie uitați. Și uite așa credința și smerenia s-a dus dracului în momentul în care jandarmii au deschis gardurile de metal pentru ca următorul grup venit din provincie să intre să vada Catedrala la roșu.
Unii stau cocoțați pe gardul Palatului Parlamentului întinzându-și gâtul ca struții doar, doar or apuca să vadă o bucată din Sfințire pentru a-și obține pacea sufletească pentru care s-au războit la parohiile locale.
Adormiții politici moțăie la Sfințirea Catedralei Mânturii Neamului
Dar nu vă faceți probleme, lumea bătrână și săracă, mai ales cu duhul s-a înghesuit pentru a avea o bucurie sufletească muncită sau realizată cu sacrificii diferite, în timp ce politicienii au primit loc garantat în Catedrală. Și cum tot a fost primit nemeritat, unii dintre politicienii veniți au și reușit performanța de a adormi la slujbe.
Chiar au fost filmați de Trinitas TV în timp ce moțaiau pe vocile ce răsunau din microfoanele și boxele instalate de Patriarhie, gen Andronescu. Alții care au venit doar pentru a bifa și a face o baie mulțime, gen Dăncilă, se mulțumesc cu afișarea aceluiași zâmbet tâmp care o însoțește la fiecare ieșire publică de când a ajuns premier-păpușă a ventrilocului Liviu Dragnea.
Biserica a vrut să-și arate puterea
Și pentru că au fost cărați de la sute de kilometri doar pentru a Biserica Ortodoxa Română să poată demonstra că nu și-a pierdut puterea dupa eșecul grandios înregistrat cu Referendumul pentru familie în care foarte mulți preoți s-au activat pe parte creștinească pentru a vota jocurile PSD, unii dintre aceștia s-au pus să mănânce pe unde au apucat. Dacă cu pe gardul Palatului Parlamentului atunci pe jos pe pământul umed și rece sau chiar stând în picioare. Asta în timp ce înalții prelați, vreo 300 la număr, vor mânca la Marriot.
Contrastul între servitorii religiei și credincioșii în acea religie este mult prea mare, iar mințile mici încă mai găsesc o scuză pentru averile preoților mergând pe principiul: Fă ce spune preotul, nu ce face preotul.
Printre cei care se înghesuiau să prindă un loc mai în față, pentru a fi mai aproape de Dumnezeu, se mai învârte câte un cerșetor care cere un bănuț să se poată hrăni. Și nu puțini sunt cei care îi dau câte 50 de bani sau un leu, iar dacă primește mâncare o aruncă cu scârbă într-o geantă de rafie pe care o cară.
Pelerinajul celor care au așteptat atâta amar de timp pentru a vedea Catedrala se termină în genunchi pe cimentul proaspăt turnat, cu o închinăciune ca apoi să se îndrepte din nou spre autocar unde sunt așteptați de preoții parohiilor pe care le deservesc. Pleacă deznădăjduiți mulți dintre ei, din cauza organizării extrem de proaste și asta pentru că au fost aduși cu gloata și nici nu au apucat să intre măcar în curtea catedralei. Dar ce mai contează, atâta timp cât credința o cere, iar chiorii conduc țara orbilor.
Cetățeanul TV
