Evaziunea fiscală în România, echivalentul a 1600 km de autostradă

Evaziunea fiscală în România reprezintă echivalentul construirii a 1.600 km de autostradă, este de părere deputatul neafiliat, Remus Borza. fără investiții Autostrada București-Ploiești

Evaziunea fiscală în România reprezintă echivalentul construirii a 1.600 km de autostradă, este de părere deputatul neafiliat, Remus Borza.

„Nu avem şcoli moderne, nu avem spitale noi, nu avem autostrăzi şi pentru că nu ne plătim impozitele sau recurgem la tot felul de inginerii financiare pentru a plăti un impozit cât mai mic. Trebuie să înţelegem odată pentru totdeauna că din impozitele noastre se finanţează marile sisteme publice, fie că vorbim de administraţie, sănătate, învăţământ sau infrastructură. Ne furăm singuri căciula, fentând Fiscul”, a declarat deputatul.

Lipsa de conformare fiscală aduce România în situaţia de a avea cel mai mic grad de colectare a veniturilor bugetare în PIB din Europa şi la o evaziune fiscală de peste 16 miliarde euro anual.

„Asta înseamnă echivalentul a 1.600 km de autostrada, 50 de spitale judeţene noi cu câte 2.000 de paturi fiecare şi peste 1.500 de şcoli noi”, spune Borza.

Statul deschide portiţe pentru evaziunea fiscală în România

În 2011, PIB-ul României era 557 miliarde lei, anul trecut 949 miliarde lei. Anul acesta, vorbim de un PIB estimat de 1.022 miliarde lei.

„PIB-ul României, în ultimii şapte ani, aproape s-a dublat, pe când impozitul pe profit, plătit de peste 600.000 de firme, a cunoscut o scădere de la an la an. Paradoxal, nu? La o cifră de afaceri de peste 1.400 miliarde lei, statul a colectat, anul trecut, sub 15 miliarde lei. Asta înseamnă mai puţin de 2% din PIB. Atât firmele cu capital străin, cât şi firmele cu capital românesc recurg prea mult şi prea des la „optimizări fiscale”, cu consecinţa erodării bazei impozabile şi implicit a impozitului pe profit datorat statului”, a declarat deputatul.

Potrivit lui, soldul profitului net, plătit de firmele străine, care deţin 51% din cifra de afaceri a României, în perioada 2008-2014, a fost de doar 2,5 miliarde lei.

Adică mai puţin de 400 milioane lei anual. Firmele cu capital românesc, care deţin poziţii periferice în economia românească, au raportat, în aceeaşi perioadă, un sold al profitului net de 25 de ori mai mare.

În 2015, firmele cu capital străin au raportat un profit net de 9 miliarde lei, în timp ce firmele româneşti au raportat de trei ori mai mult. În 2016, 2017 şi 2018, impozitul pe profit raportat de firme a fost în jur de 15 miliarde lei anual, reprezentând mai puţin de jumătate din impozitul pe venit (salarii) colectat de stat.

„Până când Guvernul Tudose nu s-a apucat să le numere ouăle, majoritatea băncilor din România înregistrau pierderi an de an, deşi dobânzile practicate în ţara noastră sunt în medie de patru, cinci ori mai mari decât în UE, fără ca riscul de ţară al României să fie mai mare decât al oricărei alte ţări din Uniune. Firmele din industria bancară, industria energetică, industria jocurilor de noroc sau industria telecomunicaţiilor îşi diminuau profitul în România prin preţuri de transfer, împrumuturi cu supra-dobândă de la firmele mamă sau vânzarea NPL-urilor (credite neperformante) cu haircut de până la 90%, câtă vreme acest discount era deductibil fiscal. Vorbim în fond de prostia statului, care a lăsat prea multe portiţe pentru evaziune şi optimizări fiscale”, a mai spus deputatul.

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

*