În ultimul an și jumătate, rata dobânzii ROBOR la trei luni (3M) și la șase luni (6M) a crescut de la aproximativ 0,9%, respectiv 1%, valori constante și considerate a fi normale, la 3,34%, respectiv 3,39%, cât sunt în prezent.
Iată că, din păcate, politica banilor ieftini se încheie, și, implicit, creșterea bazată pe consum. Odată cu acest moment, se îndepărtează și perspectivele creșterii economice pe care actualul guvern le-a previzionat.
Această abordare a creșterii economice, bazată pe consum și nesustenabilă, se poate face prin două tipuri de politici, fiscale și monetare. Politica banilor ieftini se poate realiza prin această abordare, însă, în momentul în care este dublată de o creștere a salariilor, necorelată cu productivitatea, conduce la presiuni inflaționiste majore la nivelul economiei.
ROBOR crește neîncetat
Majorarea dobânzii ROBOR era previzibilă, având în vedere schimbările de politică monetară internațională. În vederea atenuării presiunilor inflaționiste, autoritățile monetare au recunoscut că vremea dobânzilor scăzute a apus, pe fondul schimbării politicii monetare la nivel global. Astfel, se estimează o reașezare a dobânzilor pe piața bancară la valori superioare, care vor permite reducerea inflației accelerate din 2018. Creșterea inflației este inevitabilă din moment ce se încalcă ecuația „cheie de boltă” care descrie acest fenomen (MxV=PxT), fiind ușor de intuit astfel că dobânda ROBOR va crește în continuare, vizând limitarea efectelor inflaționiste.
Aici se cumulează și efectele unor viitoare limitări ale plafonului de îndatorare, discutând-se în prezent de plafoane de 30%. Dacă e să facem un calcul simplu, salariul mediu net în perioada curentă este 2713 lei, rezultând astfel o rată lunară maximă de 813 lei (pentru o plafonare la 30%), ori știm că la un credit de 60.000 de euro rata este de aproximativ 1500 de lei. Consecința acestei evoluții se va concretiza în scăderea volumului creditării, pentru că inclusiv persoanele cu salarii medii vor avea dificultăți în a contracta un credit.
Rata dobânzii este un preț care funcționează după regulile economiei de piață. Pe piață își fac simțite prezența efectele fenomenului de “crowding-out”, statul absorbind o bună parte din lichiditatea de pe piață, pe fondul ratării obiectivelor de colectare. Noul împrumut obligatar face parte din această „foame de bani” pe care statul o are în prezent, pe care o va mai avea mult timp de acum încolo. Acest fenomen a generat la rândul său creșterea dobânzii.
Goana nebună după majorări salariale, cu scopul unor avantaje electorale, decuplate de la ideea de productivitate și de la ideea de responsabilitate fiscală si bugetară, produce efectele perverse pe care niciun economist nu le poate anticipa cu exactitate. Trebuie să privim atenți și decuplarea creșterii salariilor din administrație de salariile din mediul privat, pentru că în momentul de față ecartul dintre ele este mai mare ca oricând, în medie de peste 30%.
Cetățeanul TV
 și la șase luni (6M) a crescut de la aproximativ 0,9%, respectiv 1%.){kind=link}