Eduard Pastia: Politicianul este angajatul tău, nu „alesul”

eduard pastia

Într-o țară în care politicienii nu-și respectă fișa postului și nu reușesc de trei decenii să depășească stadiul de amatori este absolut firesc ca ziariștii să sară gardul scenei politice. Rezultatul: la tribunal este depusă cererea de înregistrare a partidului Realității, botezat și girat de televiziunea cu același nume.

Realizator de emisiuni și director la Realitatea TV, Eduard Pastia este cel care a depus la tribunal actele de înființare ale noului partid. Un demers care are loc într-un moment în care că românii sunt, în majoritatea lor, nemulțumiți de actuala ofertă politică iar la ușă bate prima confruntare electorală din setul celor patru scrutinuri care ne vor condimenta viitorii doi ani.

Deși este extrem de greu și de costisitor să înființezi un nou partid, fondatorii acestei Realități pur politice se bizuie pe simpatia (implicit pe voturile) fanilor și adepților #rezist. Care pot atinge un număr extrem de tentant dacă ne amintim de sutele de mii de protestatari ieșiți în stradă în zilele pline. Despre acest demers jurnalistic neobișnuit dar perfect normal în seria paradoxurilor românești ne dă detalii, în interviul care urmează, Eduard Pastia.

Domnule  Pastia, de ce credeți că acest nou partid va răspunde așteptărilor românilor nemulțumiți de actuala clasă politică?

Sunt 18,9 milioane de alegători, așa am aflat de la Statistică. În calitate de ziarist cu dubiile de rigoare, presupun că nu sunt mai mult de 16 milioane. Cert este că de votat votează cam 10 milioane și asta într-o zi fericită, au fost cazuri când au votat și doar opt sau nouă milioane. Eu mă gândesc unde ar fi fost anumite partide acum dacă în 2016 ar fi ieșit la vot încă 6 milioane. Unde ar fi fost PSD-ul? Unde ar fi fost PNL-ul? Ca să aflăm – și ca să se schimbe lucrurile – trebuie scoși la vot cei 6-7 milioane sau măcar o parte dintre ei. De la ultimele alegeri nimeni nu mai înțelege nimic, de doi ani de zile toți facem, vrând-nevrând, justiție. Nimeni nu neagă nevoia de reformă în justiție. E bine, de exemplu, ca anumite infracțiuni să fie sancționate cu închisoare la domiciliu. Din păcate însă, ce se întâmplă de doi ani încoace arată că nu despre reforma Justiției e vorba, ci despre niște politicieni care vor pur și simplu să scape nepedepsiți. Nu se pune problema interesului general, totul se reduce la interesul personal al unor politicieni. În calitate de cetățean, n-aș fi avut nimic împotrivă să se tragă linie la un moment dat și să spună: ”gata, toată lumea este amnistiată, toată lumea este liberă, hai să facem din România asta ceva, dar dacă te-am prins din nou cu corupția iei 40 de ani, nu 5 cu suspendare”. Nu a existat o astfel de dezbatere iar din felul în care decurg lucrurile noi nu mai înțelegem ce se întâmplă cu România, unde ne ducem. Clasa politică ne conduce și este responsabilă pentru tot, de aceea cred că un nou partid – sau poate mai multe – ar ajuta la schimbarea lucrurile.

Dacă tot am atins atât de repede cea mai arzătoare chestiune  a momentului, spuneți-ne cum credeți că se poate rezolva problema Justiției?

Eu vreau ca în partid să avem o echipă foarte tare de avocați, foști sau actuali procurori și judecători, și toți aceștia să pună bazele unei legislații în concordanță cu regulile democratice în domeniul Justiției. Ne spun politicienii acum că sunt abuzați. Sau că românii sunt abuzați, ca să justifice ce fac ei cu justiția. Românul nu e abuzat de asta. Eu mă simt abuzat din cu totul alte motive, de exemplu că nu am tribunale economice – ca antrepenor durează 5 ani să-mi recuperez o pagubă – și că am prea multă birocrație.

”Am intrat în UE să ne fie bine. Greșit”

Referitor la prestația strict politică a celor care ne conduc de aproape trei decenii. Credeți că au reușit să se califice în tot acest timp la locul de muncă?

Evident, nu. La orice domeniu te uiți este jale. Infrastructura, sănătatea, educația, mediul de afaceri, sportul – totul este la pământ. Au stat mai mult decât Ceaușescu la guvernare și se laudă cu ce? Cu niște stadioane? Suntem manipulați să credem că o sută de lei în plus la pensie sau la salariu înseamnă bogăție. De fapt doar ne târâm, supraviețuitori de la o zi la alta, și ne gândim ce se va întâmpla mâine și asta într-o țară membră a Uniunii Europene. Democrația este incipientă. Așteptăm ca Iohannis să ne salveze de PSD, să ne salveze de ruși, să ne salveze de mai știu eu cine. Nu e însă mai ușor să iasă tot românul la vot și atunci nu mai avem nevoie de germanul-minune? Cred că nu înțelegem cu toții în ce constă democrația, nimeni nu ne-a învățat mecanismele și am făcut-o așa cum ne-am priceput. Trăim într-o lume pe care a trebuit să o reinventăm noi pentru că nimeni nu ne-a explicat-o. E o democrație a noastră, noi am pornit greșit. Am intrat în UE și în NATO, toți ne-am dorit să vină americanii și au venit. Am intrat în UE să ne fie bine. Greșit. Nouă trebuia mai întâi să ne fie bine și după aceea să intrăm în UE, dar cine să ne explice? Nu poporul poate decide pentru o țară. Sunt informații la care cetățenii nu au acces și nici nu pot fi spuse într-o campanie de informare. Nu avem toate datele, nu putem decide, pentru asta avem nevoie de politicieni corecți, cinstiți, pe care să-i preocupe omul, vecinul. Lucrurile nu sunt simple, dar până la urmă în manualul ăsta de democrație pe care ar trebui să-l citim fie că ni-l dă cineva, fie că-l scriem noi până la urmă.

În România ajungi în gard și cu protecționismul forte și cu ultraliberalismul

Înțeleg că economic stăm prost și nici democrația noastră nu se simte prea bine, ce intenționează să facă viitoarea Realitate?

Nu știu cum va acționa acest partid în viitor, dar cred că nu trebuie să înceapă cu promisiuni. Trebuie să vadă de ce am avea, cu toți, nevoie imediată și pe termen scurt și de aici să pornească politicile. O politică protecționistă forte, ca aceea promovată de Germania de exemplu, nu poate folosi unei țări precum România. O politică ultraliberală ar avea și ea probleme de adaptare în România. Noi trebuie să ne prioritizăm necesitățile, nu cred că România își poate rezolva mai mult de 3-4 probleme pe termen mediu. Una dintre marile dileme este aceea a celor patru milioane de români săraci sau aflați la limita sărăciei. Ce facem cu ei? Dacă nu le crești salariile, dacă nu le dublezi pensiile, pe ei nu-i mai interesează deficitul. Stau de 30 de ani și așteaptă ceva, oameni care au muncit 40 de ani și au o mie de lei pensie. Nu rezolvi nimic dând bani aiurea – pensii speciale de exemplu. Trebuie să le explici acestor oameni că lanțul este foarte simplu: ai educație – ai valoare, acumulezi, primești un job bun și de aici începe bunăstarea. Începe și democrația, pentru că începi să discerni lucrurile, să analizezi un program de guvernare, să compari și să vezi ce e bine și ce e rău. Conștientizezi că omul pe care îl alegi este de fapt angajatul tău, nu ”alesul”. El trebuie să-ți sporească ție bunăstarea dacă vrea să-l mai votezi.

Cine se va ocupa de dezvoltarea organizatorică a partidului? De înființarea filialelor, de pregătirea campaniilor, de înscrieri, de finanțare?

Există discuții în acest sens dar este prematur să dăm detalii. E o muncă foarte dificilă din punct de vedere logistic și noi am zis să o luăm pas cu pas. Primul pas este înscrierea la tribunal iar dacă vor exista și jurnaliștii care să vrea să facă politică, va trebui să învățăm. Și cum se face politică și cum e cu partea logistică.

Aveți în vedere înființarea unor filiale și în diaspora?

E destul de dificil. Ca să cunoști problemele diasporei trebuie să mergi acolo, nu cred că trebuie o filială din punctul meu de vedere. E suficient să ști să asculți. In ceea ce privește posibilitatea tragerea românilor din diaspora în țară, e clar că nu este vorba doar despre bani, salarii. Ei trebuie să vadă că s-a schimbat ceva, că primesc respect în țara lor. Oricum, eu cred că lupta este în acest sens pe trei sferturi pierdută pentru că vorbim despre generații care nu s-au născut aici și nu cred că mai pot fi atrase. Mai poți doar să-i sprijini cât poți.

Autofinanțare și prostituție cinstită

Un partid costă, mai ales unul care abia acum se pune pe roate. De unde bani?

Bani de la stat nu vrem. Cum poți să te recomanzi a fi un politician nou, dar pe de altă parte să faci cerere să-ți dea bani statul? Este clar că e un moment în care trebuie să vii cu bani de acasă. Fiecare trebuie să se caute în buzunare și să găsească, pe zona lui, soluții, astfel încât logistica să coste cât mai puțin. Eu cred că soluția o reprezintă sursele de finanțare private, dar nu a existat încă o discuție în acest sens.

Vorbiți despre un partid nou cu comportament impecabil și exemplar. Știți însă că între politică și prostituție este pus de mii de ani semnul egal. Cum se va raporta partidul Realitatea la această egalitate seculară?

Politica înseamnă compromis. Nu m-ar deranja să fiu asociat unei astfel de vorbe dacă atunci când mi-aș termina o posibilă carieră politică s-ar spune ”da domnule, uite că a făcut ceva și nu a băgat mâna”. Rezultă că atunci aș fi un prostituat cinstit, ca să spun așa. Orice ar fi, dacă vrei să schimbi ceva trebuie să te implici, nu poți să doar să stai deoparte și să critici.

Despre o afiliere internațională s-a vorbit?  

Ca opinie personală m-aș afilia oricui manifestă o democrație consolidată și un grad de civilizație consolidat. M-aș asocia cu oricine care își dorește să fie partener cinstit și loial țării mele. Pe de altă parte, mai toți avem o educație provenită în special de la părinți și bunici, de la străbunici cine a avut noroc. Conform acestei educații avem anumite afinități, noi nu putem să fim pro-bulgari sau pro-estonieni, noi trebuie să fim pro-europeni. UE nu e construită prea corect, dar ideea nu e rea de loc. Noi ar trebui să ne convingem pe noi și după aceea pe alții (Ungaria, Austria, Italia de exemplu) că putem să facem lucruri împreună. Ca să concluzionez, cred că singura variantă a noastră este acum pro-Vest. Cu bune și cu rele, asta este direcția.

LĂSAȚI UN MESAJ

*