Combinatul siderurgic de la Galați, unitate industrială care asigură în urmă cu un deceniu în jur de 5% din exporturile României a înregistrat pe ultimul an fiscal datorii de peste 270 de milioane de lei. Mai mult, cifra salariaților a ajuns până la 6.006. Cu un an înainte erau 6.379, iar cu un deceniu înainte cam 12.000 de angajați, iar la provatizarea din 2001 erau 21.000 de siderurgiști. Unitatea a fost privatizată și pentru că pierdea cam un milion de dolari pe zi. Fosta conducere spune că este o legendă. Acum, media zilnică a datoriilor este de aproape un milion de lei, 740.000 de lei se pierde în fiecare zi.
Combinatul Siderurgic Arcelor Mittal din Galaţi a inaugurat ieri o nouă linie de producţie de rulouri din oţel acoperite organic. Deși o să pară incredibil, este prima linie de producţie, înfiinţată în combinat după 1989 încoace. De altfel, lipsa investițiilor atât din partea statului, până în anul 2001, cât și din partea concernului franco-britanico-indian ArcelorMittal, după 2001, a dus la prăbușirea unității metalurgice. Acum, în unitatea industrială se mai produc de-abia două milioane de tone de oțel anual, față de zece milioane cât era capacitatea de acum un deceniu.
Bruno Ribo, CEO la ArcelorMittal Galați a anuțat însă că din 2009 și până acum s-au investit cam 400 de milione de euro în retehnologicarea combinatului siderurgic din sud-estul țări.
Datele din ultimul bilanț contabil la societății, publicate pe site-ul Ministerului de Finanțe, arată că datoriile pe ultimul an ale ArcelorMittal Galați SA au ajuns la 270 de milioane de lei la o cifră de afaceri de 3,4 miliarde de lei. Însă, datoriile totale ae fostului colos siderurgic sunt undeva la 1,5 miliarde de lei.
Astfel, dacă la privatizarea din 2001 există legenda că la Galați se pierde un milion de dolari pe zi, acum unitatea economică pierde “doar” aproape un milion de lei pe zi.
De la stadiul de oraș, la cea de comună
Și din punct de vedere al angajaților, cifrele artă dezastrul din ultimii ani. În 2016, s-a renunțat la peste 350 de angajați, în general pe prepesionări, așa cum ne-au precizat reprezentanții sindicatelor din combinat. Tot, conform datelor de la Ministerul de Finanțelor, la finalul anului trecut mai erau doar 6.006 de siderurgiști. Salariul mediu era de 1.500 de lei.
Cauzele declinului
- Privatizare fără tehnologizare
Pe lângă prețul mic de vânzare al combinatului, privatizare realizată în 2001, guvernul condus de Adrian Năstase nu a pus condiții de retehnologizare a unității metalurgice. Ispat Mittal, redenumită apoi în urma fuziunii cu Arcelor – ArcelorMittal, s-a grăbit să scoată profit în primii ani, fără să facă investiții în tehnologie. Când a venit criza din 2008-2009, pe piață au rămas doar producătorii cu produse de calitate. Unitatea din Galați nu era printre ele, ArcelorMittal nu vinde tablă nici pentru caroseria mașinilor Dacia din acest motiv.
Bruno Ribo susține însă că anual, se investește la Galați, în jur de 35 de milioane de euro. “Veţi vedea schimbări importante la Oţelărie, în următoarele luni şi ani. În laminoare, investiţiile vor îmbunătăţi calitatea produselor şi securitatea muncii, consumul de energie şi impactul asupra mediului”, a declarat acesta pentru cotidianul local „Viata Libera”.
- Restrângeri de producție
Calitatea proastă a tablei și a altor produse a dus la lipsa comenzilor pe o piață restrânsă, așa că ArcelorMittal a dus la decizia să închidă o mare parte din combinatul integrat. Altfel spus, la Galați se producea tot ce era nevoie pentru o unitate siderurgică. Asta era cu bune – angajați mulți, și cu rele – poluarea mediului cu cocseriile.
În ultimii patru ani, din raţiuni de eficienţă economică, Arcelor Mittal a închis sau demolat 75% din instalaţiile de producţie ale platformei siderurgice. Odată cu această restrângere, au dispărut şi 80% din locurile de muncă. În ultimii patru ani, s-a demolat, printre altele și Furnalului nr 6, mândria lui Nicolae Ceaușescu pentru capacitatea sa de producție.S-a renunțat practic la fluxul cald, ne explică un manager din ArcelorMittal. Altfel spus, la cocserii și oțelării. „Unitatea noastră, la fel ca toţi producătorii de oţel, se confruntă cu scăderea comenzilor şi a preţurilor. Trebuie să ne adaptăm noului context economic”, a explicat Bruno Ribo.
În prezent, din cele şase furnale care au existat pe platforma siderurgică, doar Furnalul 5 mai este activ. Pentru a evita falimentul, pe platforma siderugică s-au închis: Uzina Cocsochimică, Furnalalele 1,2,3,4 şi 6, Oţelăria Electrică, Oţelăria OLD 2, Oţelăria OLD 3, Laminorul Slebing, Laminorul LSF, Uzina Piese Schimb şi Reparaţii Siderurgice, Fabrica de Oxigen 2 și Fabrica de var 2.
„Obiectivele tăiate, închise sau oprite depăşesc 75% din totalul capacităţilor de producţie”, apreciază liderii de sindicate.
Fosta perlă a industriei comuniste
În perioada comunistă combinatul siderurgic de la Galaţi era considerat perla industriei din țara noastră. Practic oraşul de lângă Dunăre însemna combinatul siderugic. A venit Revoluţia din ’89, iar pe platforma siderurgică care cuprindea şi actialele firma ca Atlas şi ICMRSG lucrau peste 30.000 de oameni. Faptul că unitatea siderugică însemna de fapt oraşul este relevată şi de faptul că singurii doi primari ai Galaţiului de după Revoluţie provin de pe platforma metalurgică. Eugen Durbacă, a activat în cadrul Atalas, iar Dumitru Nicolae a fost director al combinatului.
Cetățeanul TV
