ANCHETA: Jaful pădurilor din România, cu ajutorul autorităților locale

paduri virgine jaful pădurilor din românia

Jaful pădurilor din România, o nouă anchetă a Agenției americane pentru Investigații de Mediu (EIA – Environmental Investigation Agency), a constatat că gigantul din sectorul lemnului Holzindustrie Schweighofer (Schweighofer) continuă să se aprovizioneze cu material lemnos provenit din parcurile naționale ale României, deşi public a declarat că nu face acest lucru!

Schweighofer se aprovizionează cu lemn de la peste 250 de depozite de buşteni diferite de pe întreg teritoriul României, după ce și-a vândut o mare parte din terenurile forestiere și majoritatea depozitelor de bușteni proprii. Aceste depozite sunt firme locale, independente, având fiecare propriile practici și standarde de aprovizionare. În acest fel, Compania Schweighofer nu deține niciun control privind traseul lemnului, de la pădurea de origine și nu poate, astfel, să excludă lemnul provenit din surse ilegale sau din parcuri naționale ori alte zone protejate.

Carpații României adăposteau odinioară cea mai mare parte din pădurile primare rămase din Europa, prezentând cele mai mari populații de urși, lupi și râși de pe continent. Estimările recente indică faptul că două treimi din aceste păduri au fost pierdute numai în ultimul deceniu.

Jaful pădurilor din România

Investigația întreprinsă de EIA arată că furnizorii de lemn ai firmei Schweighofer au transportat peste 35.000 m3 de lemn provenit doar din două parcuri naționale în decursul a 18 luni, începând din ianuarie 2017 până în iunie 2018. EIA a analizat 18 luni de date de pe site-ul Inspectorul Pădurii și a identificat peste 50 de zone de exploatare forestieră din două parcuri naționale din nordul României, de unde furnizorii Schweighofer se aprovizionează în mod regulat cu lemn.

Conform legislației din România, permisul pentru „transportul primar” al buștenilor sau al lemnului sub formă de așchii dintr-o pădure trebuie să conțină numărul autorizației de recoltare. Cu toate acestea, numărul autorizației de exploatare nu este trecut pe avizele referitoare la lemnul provenit din depozite, cunoscut sub denumirea de „transport secundar”.

În numeroase cazuri, depozitele servesc drept „mașini de spălat”, permițând intrarea buștenilor tăiați ilegal pe piața națională a lemnului. Depozitele sunt obligate prin lege să înregistreze toate achizițiile și vânzările de lemn într-un registru, care poate fi solicitat de autorități. Cu toate acestea, ele nu au obligația să țină evidența fiecărui buștean în parte, iar majoritatea depozitelor nici nu fac acest lucru.

EIA și alții au remarcat această problemă existentă în lanțul de aprovizionare al Schweighofer încă cel puțin din anul 2015. Grupul de experți ai organismului de certificare forestieră FSC (Forest Stewardship Council) a remarcat, într-un raport detaliat care a condus la disocierea FSC de compania Schweighofer, faptul că „atunci când achizițiile se fac de la intermediari, există o defalcare a lanțului de custodie (CoC, Chain of Custody), care face imposibilă determinarea de către Schweighofer a sursei lemnului pe care îl achiziționează”. Compania Schweighofer a recunoscut chiar ea de multă vreme faptul că „depozitele reprezintă veriga slabă din lanțul său de aprovizionare”.

Totuși, în loc să urmărească în mod clar traseul lemnului de la depozitele care îl furnizează, compania și-a vândut majoritatea depozitelor proprii și toate pădurile pe care le deținea, crescându-și astfel dependența față de depozitele private.

Cum este mascat transportul de bușteni din păduri

Compania a făcut numeroase afirmații înșelătoare cu privire la capacitatea sa de a-și monitoriza lanțul de aprovizionare, în special referindu-se la sistemul său de monitorizare prin GPS, Timflow.

Compania pretinde că „fiecare camion care livrează lemn la gaterele companiei este prevăzut cu un dispozitiv GPS care dovedește cu precizie locul de încărcare al buștenilor”. Cu toate că acest lucru este adevărat, „locul de încărcare” pentru aproape jumătate din aceste transporturi este doar un depozit de bușteni, lucru care nu ajută compania Schweighofer să cunoască efectiv pădurea de origine a buștenilor respectivi.

Unul dintre cele mai mari depozite care furnizează lemn către Schweighofer este compania românească Frasinul. Aceasta vinde lemn companiei Schweighofer din patru depozite situate lângă parcurile naționale Rodna și Călimani.

Potrivit datelor obținute de pe Inspectorul Pădurii, camioanele firmei Frasinul au transportat cel puțin 6.000 m3 de lemn din aceste parcuri pe parcursul celor 18 luni scurse până în iunie 2018.

Aceste camioane au transportat acest lemn preponderent, dacă nu chiar integral, către depozitele Frasinul din vecinătatea celor două parcuri. Fabricile de procesare Schweighofer din Sebeș și Rădăuți au primit, la rândul lor, livrări regulate din toate aceste depozite Frasinul. Firma Frasinul are un istoric în privinţa problemelor cu legea; Patronul acesteia se află sub investigația autorităților românești anti-corupție începând cu anul 2014.

În mai 2018, procurorii DIICOT au descins la sediile Schweighofer și la furnizorii acesteia, acuzând angajații Schweighofer de participarea la rețele infracționale în vederea obținerii de lemn ilegal, precum și de fraudarea statului român cu suma de 25 milioane euro. Investigația întreprinsă de DIICOT este în curs de desfășurare.

Vizitele EIA s-au axat pe siturile active de exploatare lemnoasă situate în nordul României –Parcul Naţional Munţii Rodnei şi Parcul Naţional Călimani. Într-un singur loc din Parcul Naţional Călimani, o companie de exploatare a lemnului care aprovizionează Schweighofer a tăiat peste 4.600 de copaci – mai mulţi decât în orice alt loc dintr-un parc naţional românesc în anul 2017.

Mai mult de atât, importurile de lemn ale companiei Schweighofer în România au crescut semnificativ, la 1,6 milioane m3, o mare parte din acestea provenind din țări vecine cu niveluri de corupție ridicate, printre care Ucraina și Belarus, precum și din țări cu arii extinse de habitat forestier sensibil, cum ar fi Slovacia. Acest lemn este apoi prelucrat în România.

Dovezile EIA indică faptul că toate companiile care se aprovizionează de la depozite terțe situate în România funcţionează la fel ca Schweighofer. EIA a realizat un scurt studiu pentru a obţine o imagine de ansamblu asupra lanţului de aprovizionare cu materie primă al Kronospan şi Egger – două dintre cele mai mari alte companii producătoare de cherestea din România; ambele sunt austriece şi amândouă au strânse legături de afaceri cu Schweighofer.

EIA a organizat supravegheri ale fabricilor de cherestea aparţinând celor două companii, înregistrând numerele de înmatriculare ale fiecărui camion care a intrat în aceste fabrici într-o perioadă de timp dată. EIA a căutat ulterior aceste numere de înmatriculare pe site-ul www.inspectorulpadurii.ro, pentru a determina originea fiecărui camion care livra produse lemnoase. Pe durata a cinci ore au fost înregistrate 137 de camioane care au intrat în fabrica Kronospan din Sebeș.

Dintre acestea, 86 erau camioane acoperite; 19 erau încărcate cu resturi lemnoase; alte 30 erau încărcate cu buşteni întregi. Site-ul www.inspectorulpadurii.ro a indicat că 22 dintre aceste camioane veneau direct de la locurile de încărcare din păduri, în timp ce altele 8 veneau de la depozite. 18 erau înregistrate ca transportând buşteni pentru lemn de foc, în timp ce alte 12  transportau buşteni cu calitate standard.

Cele mai multe dintre camioanele transportând lemn tocat şi camioanele acoperite nu erau înregistrate, însă acestea puteau fi transporturi legale dacă proveneau de la un depozit sau dacă nu era încărcate.

Anchetatorii EIA au vizitat o pădure care era provenienţa unuia dintre camionele care aprovizionau Kronospan cu buşteni. Acest loc  era o pădure de fag situată într-un sit Natura 2000, la doar 30 km de fabrica Kronospan din Sebeș; Lângă locul de încărcare, EIA a descoperit o operaţiune de exploatare forestieră în curs de desfăşurare, unde muncitorii tăiau o serie de şapte aşa-numite “ochiuri” – mici defrişări circulare la intervale regulate. Muncitorii au transformat un râu într-un drum forestier ilegal şi au târât buştenii pe o distanţă de 700 m până la zona de încărcare situată pe valea de mai jos.

În ultimii ani, România s-a confruntat cu o criză a lemnului de foc. Costul acestuia a crescut semnificativ şi comunităţile locale s-au zbătut pentru a obţine suficiente cantităţi pentru a-şi încălzi locuinţele pe timp de iarnă. Apetitul marilor procesatori de lemn precum Kronospan pentru buşteni clasificat ca lemn de foc a avut un impact semnificativ asupra comunităţilor din zonele de munte din România.

Într-o altă etapă a investigaţiei, de-a lungul a câtorva ore, EIA a observat 20 de camioane care au intrat în fabrica Egger din Rădăuți. Niciunul dintre acestea nu era înregistrat în sistemul Inspectorul Pădurii. Egger susţine că “se aprovizionează cu lemn din regiunile adiacente fabricilor sale” şi că “cerinţele legale stricte din Europa garantează practicile forestiere durabile.” Cu toate acestea, documentaţia aferentă aprovizionării companiei atestă faptul că materia primă pentru fabrica sa românească provine dintr-un total de 10 ţări diferite, în principal din România, Ucraina şi Belarus.

Lemnul românesc ajunge în Japonia

În timp ce mulți cumpărători europeni au încetat achizițiile de produse de la Schweighofer, cumpărătorii japonezi, care reprezintă aproximativ jumătate din exporturile companiei Schweighofer, continuă să favorizeze exploatările forestiere ilegale prin continuarea achizițiilor de la Schweighofer.

Faptul că cheresteaua produsă de Schweighofer poate concura direct cu cea produsă la o scară extinsă de Japonia, denotă subevaluarea lemnului pe care Schweighofer îl obține din Romania, Ucraina, Slovacia şi ţările învecinate.

Câte hectare de păduri virgine a pierdut România

România rămâne o ţară cu risc ridicat în privinţa tăierilor ilegale de lemn. Un studiu științific realizat în anul 2005 estima că România deținea două treimi din pădurile virgine încă existente în Europa, totalizând aproximativ 300.000 hectare. Analize mai recente sunt încă în curs de desfășurare, însă prognozele sunt pesimiste. Cercetătorii estimează că totalul pentru anul 2018 va fi mai aproape de 100.000 hectare.

Exploatările forestiere ilegale și necontrolate au avut un rol major în acest declin, favorizate fiind de o cerere necondiționată de material lemnos și biomasă în Europa și în alte țări. Lipsa de trasabilitate din sectorul lemnului din România înseamnă că cumpărătorii străini continuă să favorizeze în mod inconștient distrugerea în continuare a ultimelor păduri seculare ale Europei.

Nu mai tăiați din păduri!

Site-ul românesc www.inspectorulpadurii.ro, precum şi aplicaţia mobilă aferentă au creat un exemplu unic de informare publică transparentă în timp real cu privire la transporturile de lemn şi au avut un impact semnificativ în reducerea transporturilor ilegale. Cu toate acestea, progresele au stagnat în ultimul an. În locul unei extinderi planificate a sistemului, Guvernul României i-a redus funcţionalitatea şi cantitatea de date puse la dispoziţia publicului. Dacă Guvernul ar include linkuri între autorizațiile de exploatare şi avizele de transport, ar termina digitalizarea hărţilor pentru toate parcelele forestiere şi ar întocmi planuri de gestionare a pădurilor, ar transforma România într-un model de guvernanţă forestieră transparentă.

Cetățeanul TV

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.