Antreprenorul care a construit cea mai mare platformă siderurgică din ţară a ajuns să onoreze şi lucrări de mici dimensiuni. Dacă până în 1990 ICMRS Galaţi era una dintre cele mai mari „întreprinderi” de construcţii din ţară, acum se luptă să scape de datoriile către propriii angajaţi.
La mijlocul anilor ’60 s-a inaugurat la Galaţi cea mai mare unitate industrială din Europa: Combinatul siderurgic. Efortul pentru ridicare colosului metalurgic, în acel moment al treilea din lume ca producţie, a fost incredibil. Au lucrat la ridicarea lui zeci de mii de oameni, iar suma cheltuită depăşeşte cinci miliarde de dolari.
Colosul construit de colos
Firmei căruia i-a revenit sarcina de a realiza cea mai mare platformă industrială din istoria României a fost Intreprinderea de Construcţii Montaj şi Reparaţii Siderurgice (ICMRS) Galaţi. Un colos la rândul ei.
Construirea combinatului a fost un efort impresionat, din câte îţi amintesc foştii constructori. „Se lucra câte 12 ore în două ture. Se lucra permanent şi pe timpul nopţii. Doar aşa s-a terminat combinatul în mai puţin de cinci ani. Cred că muncit vreo 10.000-15.000 de oameni la realizarea combinatului, dacă nu şi mai mulţi”, îşi aminteşte Gheorghe Badea, 70 de ani, fost angajat al ICMRS.
Mărturii ale vremii de la „naşterea” combinatului siderurgic şi de la atribuirea contractului către ICMRS
„Actul de naștere al noii cetăți de metal a țării își are sorgintea în hotărârile celui de-al VIII-lea Congres al partidului din 20-25 iunie 1960, în baza cărora s-a adoptat hotărârea Consiliului de Conducere al Partidului Comunist Român și a Consiliului de Miniștri nr. 924 din 8 iulie 1960″, se precizează în presa vremii.
Amplasamentul platformei siderurgice era pe platoul Smârdan de la marginea oraşului Galaţi. Firmei căruia i-a revenit sarcina de a realiza cea mai mare platformă industrială din istoria României a fost Intreprinderea de Construcţii Montaj şi Reparaţii Siderurgice (ICMRS) Galaţi.
„Prin hotărârea amintită, s-au stabilit: amplasarea și profilul combinatului, titularul și beneficiarul investiției, antreprenorul principal – ICMRSG – și proiectantul general – IPROMET București”, se mai precizează în presa din anul 1960.
Primul şoc
Societatea a continuat şi în primul deceniu de după Revoluţia din ’89 funcţioneze alături de platfiorma siderurgică. Practic, construcţia Combinatului nu a încetat nicio secundă, fiind necesare noi şi noi capacităţi de producţie sau reparaţii capitale complicate la cele existente.
La începutul anilor 2000, odată cu vânzarea combinatului SIDEX către indianul Lakshmi Mittal, firma de construcţii, şi ea privatizată (acţiunile au fost cumpărate de salariaţi, consiliul de administraţie a ajuns să fie controlat de Asociaţia PAS ICMRS 96) a început să aibă probleme.
Deoarece noul patron al principalul partener de afaceri a redus masiv investiţiile, firma de construcţii a trebuit să se orienteze către piaţa construcţiilor civile, unde deja era „înghesuială”. Iar cifra de afaceri a scăzut cu peste 90 la sută, iar peste 5.000 de oameni au ajuns şomeri.
Al doilea şoc
Criza începută în 2009 a scufundat şi mai mult ICMRS, care mai are doar 700 de angajaţi. De altfel, chiar şi în acest moment antreprenorul înregitrează restanţe la plata salariilor către personalul propriu.
„Avem puţine contracte. Cele publice, care sunt importante pentru o firmă de construcţii, se dau după anumite interese, este bine ştiut. Aşa că suntem nevoiţi să ne luptăm pentru orice contract, oricât de mic ar fi din domeniul civil sau industrial”, ne-a declarat Sergiu Mantea, angajat al firmei de construcţie.
Al treilea șoc: insolvența
Din 2012, compania a intrat în insolvență. Societatea este deținută de Asociația PAS ICMRS 96 Galați (salariații unității) și de Mairon Holding Limited, administrator fiind Anton-Adrian Coman. Practician în insolvență care se ocupă de administrarea procedurii este Laura Crețu Insolv IPURL.
Firma de construcții mai are doar 208 angajați, dar și datorii de peste 35 de milioane de lei doar la stat, plus alte aproape 20 de milioane la partneri și bănci.
Lupta pentru supravieţuire
Dar chiar şi aşa, firma continuă se depindă de combinatul siderurgic. „Este un client important pentru firma noastră, pe care încercăm să-l mulţumim cum putem. Ne luptăm să supravieţuim”, declara în urmă cu ceva timp, Anton Coman, directorul unităţii.
Cetățeanul TV
