Detalii șocante despre cum a pus la cale procurorul DNA Nicolae Marin „execuția” rectorului Universității Agronomice, Ioan Niculae Alecu omului de afaceri Gabriel Popoviciu ies la iveală în motivarea sentinței Curții Supreme, care a respins apelul DNA la decizia de anulare a condamnărilor abuzive din acest dosar.
Potrivit instanței, acuzațiile sunt pura ficțiune a achetatorilor: „un act rezultat al procesului imaginativ al organului de anchetă prin interpretarea trunchiată şi tendenţioasă…”. Mai mult, „Parchetul doar a imaginat acuzaţii, ignorând conţinutul noţiunilor Juridice”, iar procurorul DNA Nicolae Marin „prin interpretarea trunchiată a unor norme, a ajuns să pretindă sancţionarea inculpaţilor pentru exercitarea, în limitele legii, a dreptului la reconstituirea dreptului de proprietate”.
Peste 16 de ani de coșmar judiciar
În iulie 2024, Curtea de Apel București a dispus achitarea omului de afaceri Gabriel Popoviciu pentru complicitate la abuz în serviciu și dare de mită în legătură cu asocierea firmei sale, SC Băneasa Investments SA, cu Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară (USAMV) din Capitală pentru un teren de 224 de hectare, unde a fost edificat cel mai mare complex comercial din România – Mall Băneasa. Sentința a rămas definitivă în ianuarie 2025, după ce instanța supremă a respins apelul făcut de DNA, punându-se capăt unui coșmar judiciar care s-a întins pe durata a nu mai puțin de 16 ani.
Știri Cetățeanul.uk: Amenzi usturătoare pentru cei care beau în timp ce conduc în UK. Chiar și apă
„În cauza de faţă, faţă de considerentele expuse, revizuirea nu era doar posibilă, ci şi obligatorie, întrucât o instanță civilă de contencios a stabilit definitiv că terenul nu era al statului – ceea ce demolează fundamentul juridic al hotărârii penale iniţiale”, a precizat instanța.
Anterior, instanța supremă anulase și hotărârile de guvern prin care terenul aferent Fermei Băneasa fusese calificat în mod fals ca făcând parte din domeniul public al statului.
Omul de afaceri Gabriel Popoviciu fusese condamnat abuziv la ani grei de închisoare, în urma unui proces în care judecătorul Corneliu Bogdan Ion-Tudoran a inventat probe și a copiat în sentință rechizitoriul abuziv întocmit de procurorul DNA Nicolae Marin, în prezent pensionar.
Mai mult, Ion-Tudoran a motivat sentința pe latură civilă la un an după ce s-a pensionat, în 2019, când se afla internat la un sanatoriu de psihiatrie.
Prin decizia nr. 7 din 15 ianuarie 2025, judecătorii ICCJ Lia Savonea, Isabelle Tocan și Iulian Dragomir (președinte de complet) au menținut sentința nr. 110 din 12 iulie 2024, prin care președinta Curții de Apel București, judecătoarea Liana Arsenie, hotărâse achitarea lui Gabriel Popoviciu, pentru complicitate la abuz în serviciu și dare de mită.
Judecătorii au decis definitiv că Popoviciu nu a obținut prin fraudă terenul de 224 de hectare din Băneasa al Universității de Agronomie, ci a încheiat o afacere legală.
Rechizitoriul DNA „nu conţine nicio trimitere concretă la probe…”
În motivarea sentinței, magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție îi desființează pur și simplu pe procurorul DNA Nicolae Marin, care a întocmit rechizitoriul, dar și pe judecătorul Curții de Apel București Corneliu Bogdan Ion Tudoran, care a pronunțat condamările, inventând probe.
Instanța a stabilit că rechizitoriul DNA „nu conţine nicio trimitere concretă la probe, ci este construit în totalitate pe presupuneri şi expunerea narativă a unor împrejurări, dar fără nicio raportare concretă la mijloacele de probă administrate”.
Potrivit judecătorilor, „prin interpretarea trunchiată a unor norme, actul de acuzare a ajuns să pretindă sancţionarea inculpaţilor pentru exercitarea, în limitele legii, a dreptului la reconstituirea dreptului de proprietate, confundând imposibilitatea de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, în natură, cu inexistenţa dreptului la reconstituire”.
Înalta Curte a constatat legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanţa de fond: „Valoarea acesteia rezidă nu doar în soluția finală, ci în întreaga construcție rațională care o susține: analiza atentă a tipicității, evaluarea riguroasă a probelor și argumentarea coerentă, ce reflectă profesionalismul și echilibrul judecătorului cauzei. Prin rigoarea și luciditatea sa, instanța de fond a oferit un exemplu de justiție exercitată cu deplină responsabilitate, în spiritul legii și al adevărului judiciar”.
Terenul Băneasa nu era domeniu public
Judecătorii au explicat limpede că întregul dosar Băneasa s-a bazat pe o eroare juridică fundamentală: „Imobilul vizat nu făcea parte din proprietatea publică a statului, ci dintr-un patrimoniu supus unor raporturi juridice de drept privat. Așadar, nu poate fi reținută ipoteza lezării proprietății publice, ceea ce exclude tipicitatea obiectivă a faptei”.
În concluzie, dacă terenul nu era al statului, nu putea exista nici abuz în serviciu.
Instanța a arătat și că actele rectorului Alecu Ion Niculae, reprezentantul USAMV, au fost perfect legitime, făcând parte din misiunea legală a universității de a-și proteja patrimoniul: „Actele lui Alecu Ion Niculae (…) au fost acte perfect legitime. Ele se circumscriu firesc atribuțiilor legale ale unei instituții academice.”
A transforma aceste acțiuni legale în fapte penale, spun magistrații, înseamnă o răsturnare a principiului legalității:
„A considera aceste demersuri legitime drept acte de abuz în serviciu echivalează cu o răsturnare a principiului legalității. (…) Statul de drept nu poate accepta ca aplicarea corectă a legii să fie convertită, printr-o interpretare forțată, într-o faptă penală.”
Abuzul în serviciu, doar în imaginația DNA
Așadar, Curtea Suprema a constatat inexistența infracțiunilor de abuz în serviciu și complicitate la abuz în serviciu, acuzații fără niciun fel de probe pentru care au fost condamnați rectorul USAMV Niculae Alecu și omul de afaceri Gabriel Popoviciu.
„Nu se poate reține existența infracțiunii de abuz în serviciu, întrucât imobilul nu făcea parte din proprietatea publică, iar actele de valorificare a drepturilor Universității au fost legitime. În lipsa abuzului, cade însăși premisa pentru cares-ar fi putut invoca fapte de dare de mită sau favorizare”, se arată în motivarea sentinței.
Judecătorii au mai arătat că rectorul Unoversității de Agronomie și-a exercitat un drept legitim, nicidecum nu comis un abuz în serviciu, așa cum a pretins procurorul DNA:
„Astfel, în construcţia acuzatorială, dreptul la petiţionare al inculpatului Alecu Niculae capătă valenţe infracţionale, întrucât, deşi cunoştea că terenul face parte din domeniul public şi nu putea fi retrocedat, a formulat cerere. Ceea ce frapează la acuzaţia formulată, este că inculpatului i se impută exerciţiul unui drept, or acesta nu reprezintă faptă care să intre în sfera infracţională, sancţiunea neputând deriva din exerciţiul unui drept, decât în contextul unei acuzaţii inchizitoriale, străină însă de exigenţele unui stat de drept (…) raţionamentul Parchetului fiind unul de incriminare a exerciţiului drepturilor decurgând din lege, evaluarea personală a organului de cercetare penală, complet străină de voinţa legiuitorului, neputând, însă, constitui motiv de angajare a răspunderii penale, într-un litigiu eminamente civil”.
Iar dacă fapta de abuz în serviciu nu există, nici infracțiunea de complicitate nu are nicio logică juridică.
„În ceea ce priveşte faptele de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu imputate inculpatului Popoviciu Gabriel Aurel, acestea nu există de vreme ce activitatea autorului Alecu Ioan Niculae nu există ca manifestare în sfera penală, faptele imputate fiind exclusiv exerciţiul unor drepturi subiective”, au punctat magistrații.
Hotărârile de guvern care au „naționalizat” Băneasa, declarate nelegale
Judecătorii Înaltei Curți au mai ținut cont de un aspect esențial: anularea hotărârilor de guvern care susțineau acuzațiile DNA.
„Soluţia de revizuire este întărită prin decizia nr. 1917/04.04.2024, prin care au fost anulate HG nr. 517/1999 și HG nr. 776/1999.”
Aceste hotărâri reprezentau singurele documente prin care terenul fusese declarat, în mod fals, proprietate publică. Înalta Curte a constatat că actele normative erau nelegale, întrucât nu existau titluri de proprietate care să ateste trecerea terenului în patrimoniul statului.
Instanța a criticat DNA în termeni extrem de duri pentru modul în care a ignorat aceste realități juridice: „Parchetul atribuie rol constitutiv de drepturi unor hotărâri de guvern (…) însă o asemenea modalitate de dobândire a proprietății publice nu există în întreaga reglementare civilă, fiind un procedeu, rod al imaginaţiei parchetului.”
DNA, fără probe nici pentru „mită”
Motivarea ICCJ a mai arătat că acuzațiile de dare de mită formulate împotriva omului de afaceri Gabriel Popoviciu au fost lipsite de orice probă reală:
„Pretinsa ‘mituire’ nu se sprijină pe niciun probatoriu serios. Invocarea unor gesturi sociale sau simbolice – precum oferirea unei sticle de pălincă, whisky ori a unui cadou de sărbători – nu poate justifica existența unei infracțiuni de dare de mită raportat la valoarea și complexitatea unui imobil de mare importanță.”
Judecătorii conchid că dreptul penal nu se poate baza pe „supoziții și exagerări”, ci doar pe probe clare.
„Nu putem vorbi de dare de mită acolo unde nu există nici abuz în serviciu și nici vreo probă reală a coruperii. A susţine că oferirea unui cadou de valoare insignifiantă ar putea fi de natură să determine un funcţionar public să-şi încalce atribuţiile de serviciu pentru ca inculpatul să obţină un imobil cu o valoare de zeci de milioane de euro, este o forțare a logicii și a dreptului. Dreptul penal nu se construiește pe supoziții și exagerări, ci pe probe clare și pe tipicitate legală”, a arătat instanța.
Curtea Supremă despre achitarea de la fond: „O lecție de justiție exercitată cu responsabilitate”
Instanța supremă a subliniat rigoarea Curții de Apel București, condusă de judecătoarea Liana Arsenie:
„Valoarea acestei hotărâri rezidă nu doar în soluția finală, ci în întreaga construcție rațională care o susține: analiza atentă a probelor și argumentarea coerentă, ce reflectă profesionalismul și echilibrul judecătorului cauzei.”
După peste 16 ani de procese, Înalta Curte a confirmat definitiv că dosarul Băneasa a fost o construcție abuzivă, bazată pe premise false și pe probe inventate.
„Raţionamentul Parchetului, de incriminare a exerciţiului unor drepturi legale, nu poate constitui motiv de angajare a răspunderii penale într-un litigiu eminamente civil”, se arată în concluzia motivării.
Cetățeanul TV
