Legăturile de afaceri dintre oamenii care au privatizat ieftin combinatul Sidex și Dana Barb, sora lui Adrian Năstase

Căpuşată în anii ‘90, guvernul condus de Adrian Năstase a vândut în 2001 cea mai mare unitate siderurgică din România, Sidex Galați. Suma care a ajuns la bugetul statului a fost infimă, circa 50 de milioane de dolari, iar privatizarea a fost realizată prin intermediul grupului iranian Balli. Reprezentatul companiei de la aceea vreme avea legături cu parteneri din firmele familiei lui Adrian Năstase.

În perioada comunistă, pe când combinatul siderurgic de la Galaţi era considerat perla industriei românești, acolo lucrau peste 30.000 de oameni. Haosul din anii ’90 şi faptul că pe lângă fostul Sidex au apărut numeroase firme denumite „căpuşă” au transformat nestemata economiei ceauşiste într-o unitate „nerentabilă” și „energofagă” a economiei capitaliste. În pragul privatizării, presa vremii scria că unitatea ar fi ajuns să provoace pierderi la bugetul statului de peste  un milion de dolari pe zi. „Minciună”, a declarat Dumitru Nicolae, fostul director al unităţii economice –  „Asta cu pierderile Sidexului de un milion de dolari pe zi au fost doar poveşti lansate de cei care doreau că unitatea siderurgică să fie vândută la un preţ cât mai mic”.

Rețeaua Balli – familia Năstase

Adevărate sau nu, pierderile zilnice ale Sidexului au făcut ca unitatea metalurgică să fie scoasă la privatizare şi vândută în 2001 către Grupul Ispat-Mittal, condus de miliardarul britanico-indian Laksmi Mittal. Suma vehiculată, contractul fiind unul secretizat și astăzi, ar fi fost de numai 50 de milioane de dolari. În doar primul an de administrare privată combinatul a scos un profit echivalent cu suma în schimbul căreia a fost privatizat.
Cetățeanul.net vă prezintă cercul legăturilor dintre familia lui Adrian Năstase și afacerile Balli Group, intermediarul din procesul de privatizare.

ADRIAN NĂSTASE, SEMNATARUL

Actul de vânzare al combinatului siderurgic a fost aprobat în anul 2001 de către premierul Adrian Năstase şi Laksmi Mittal.
Privatizarea a fost realizată prin intermediul reprezentanței românești a Balli Group, o companie iraniano-britanice care susținea că are de recuperate o datorie de peste 20 de milioane de dolari de la Sidex. În baza acestui debit, a cerut implicarea în privatizare și a avut drept de preemțiune.

AZAD KHOSRO, INTERMEDIARUL

Astfel, guvernul condus de Adrian Năstase a selectat firma câștigătoare împreună cu Balli Group România, firmă condusă, mai exact, de iranianul Azad Khosro. În acest moment, iranianul care a fost foarte prezent pe piața afacerilor din România, până în urmă cu un deceniu, nu mai are legături foarte multe cu țara noastră. El a ieșit și din grupul Balli și și-a intemeiat propria companie, Besso Insurance Group. L-am contactat pe Azad Khosro în legătură cu implicarea sa în privatizarea Sidex, însă acesta nu ne-a răspuns la mesajele trimise pe emailul său.

GHEORGHE RĂCARU, ASOCIAȚUL INTERMEDIARULUI.

Azad Khosro şi fostul director al Tarom, Gheorghe Răcaru, au fost asociaţi la compania aeriană Angel Airlines. Gheorghe Răcaru este unul dintre cei mai experimentați piloți din România. El a fost comandantul zborului Bucuresti – Roma, care l-a avut la bord pe Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea, la vizita în capitala României. Acesta a fost zborul de retragere ca pilot.

NICOLAE DEMETRIADE, AMICUL PILOTULUI. La rândul său, Gheorghe Răcaru şi  Nicolae Demetriade, şi el fost director la Tarom, erau acţionari la Expert Broker Group SA, o firmă de consultanță în afaceri și în investiții financiare.

THEODOR ANTON ȘI AUREL ISPAS, CONTROVERSAȚII

Nicolae Demetriade a fost asociat cu Theodor Anton și Aurel Ispas în MCC Holding Invest SRL. Aceștia din urmă erau personaje controversate care a fost implicate în mai multe scandaluri ce au ținut de PDSR (fosta denumire a PSD) Unul dintre acestea a fost Afacerea afișelor pentru Ion Iliescu.

În 1996, aproape 130 de tone de tipărituri electorale pentru Ion Iliescu au intrat în România prin punctul de trecere al frontierei Borş fără a avea documente vamale. Materialele proveneau din Franța și erau facturate de firma lui Adrian Costea, “Groupe Saintonge Editions”. Marfa era însoțită de o ștampilă de aviz, care însă era pusă illegal și îi aparținea lui lui Theodor Anton, ex-șeful Vămii Târguri și Expoziții. După 2000, anul în care Adrian Năstase a venit la putere, Parchetul General a dat neînceperea urmăririi penale pentru Anton.

DANA BARB, SORA LUI NĂSTASE. CUNOSCUTA LUI ISPAS. Și Aurel Ispas a fost implicat în mai multe scandaluri de presă ce a avut legături cu PSD. În articolele legate de afacerea afișelor, presa vremii descoperea că Aurel Ispas era un asociat al Danei Barb, sora lui Adrian Năstase, în firma Fabrica de Case Ispas. Aceasta a ținut să contrazică aceste informații, făcând o sesizare penală, ancheta constatând că Danei Barb îi fusese falsificată semnătura din societatea Fabrica de Case Ispas.

Mica minciună a surorii lui Adrian Năstase

Cetățeanul.net a consultat acest dosar și a descoperit că Aurel Ispas și Dana Barb erau cunoscuți din 1993, prin intermediul soției lui Adrian Năstase, Dana Năstase, iar sora premierului fusese de acord verbal să facă parte din firmă, în acest sens oferind, prin intermediul soțului, buletinul de identitate, inclusiv pentru o cesiune de acțiuni.

Toți cei implicați în dosar au susținut că Dana Barb știa de existența firmei sau chiar a semnat ea în actele societății. Raportul Inspectoratului General al Poliției Române a descoperit însă că semnăturile Danei Barb nu erau autentice, ci fuseseră „executate” de contabila firmei Fabrica de Case Ispas.
Conform datelor din dosarul aflat la arhiva Judecătoria Sectorului 1,  Fabrica de Case Ispas a fost înființată în 1993, când se numea Ludovic Co Trading și îi avea ca acționari pe Ion și Mirel Ludovic. După doi ani, aceștia accepta asocierea cu Aurel Ispas.

“Domul Ispas mi-a propus să-i cesionez majoritatea părților din firmă pe care o aveam cu fiul meu, dar nu desfășura activitate. Când mi-a propus acest lucru a avut în vedere că firma beneficia de o scutire de scumpiri de taxe. Mi s-a propus ca cesiunea să se facă către Tudose Țenea, Carmen Ispas și Dana Barb. Domnul Ispas mi-a indicat o adresă din apropierea Circului de Stat, de unde urma să primesc o copie de la buletinul Danei Barb. Mi-a deschis un bărbat care apoi mi-a dat copia”, a fost declarația lui Ion Ludovic la ședința din 11 octombrie 2004.

Tudorel Țone, un fost asociat al firmei a declarat în fața judecătorilor că Dana Barb neagă legăturile cu acest srl în urma izbucnirii scandalului afișelor. Cât despre Aurel Ispas, acesta a declarat în dosar: “Sunt sigur că doamna Barb cunoștea despre existența firmei și a fost de acord să participe”.

Judecătorul de caz a decis doar să anuleze actele în care apărea semnătura Danei Barb și care nu erau semenate personal de ea. Nimeni nu a fost condamnat pentru falsuri în acest dosar, iar sora lui Adrian Năstase nici nu a cerut rejudecarea cauzei. Am încercat să o contactăm pe Dana Barb pe un număr de telefon, dar nu a răspuns la acesta sau era închis. Apropiații săi ne-au transmis că sora lui Adrian Năstase nu mai dorește să comenteze legăturile cu Aurel Ispas.

De altfel, conform datelor scoase de la Registrul Comerțului de aplicația listefirme.ro, reiese că Dana Barb este și acum acționară în firma Fabrica de Case Ispas.